Tiparul digital este în plină dezvoltare, chiar şi (sau mai ales) în această perioadă dificilă din punct de vedere economic.

Clienţii de tipar reduc tirajele la minimul necesar, minim care de multe ori coboară din zona tiparului offset în zona tiparului digital.

Pentru cei tentaţi să înceapă o afacere în domeniu dar şi pentru cei ce activează deja pe piaţă şi sunt în căutare de alternative şi informaţii tehnice în vederea luării unei decizii, publicăm mai jos un articol obţinut prin bunăvoinţa domnului Ilie Alin Sintimbrean de la RBM Alternative SRL.

Este punctul de vedere al unui utilizator cu experienţă al tiparului digital.

Aşteptăm şi din partea firmelor care comercializează astfel de echipamente puncte de vedere, prezentări ale noilor tehnologii şi echipamente disponibile pe piaţa din România.

Citiţi în continuare articolul preluat de pe site-ul RBM Alternative SRL

TIPAR DIGITAL

Nu mi-am propus în acest articol să intru în detaliile tehnologiei tiparului digital. De fapt urmăresc să clarific doar câteva aspecte esenţiale ale acestei tehnologii aflate în prag de maturitate.

Stricto senso, tipar digital înseamnă reproducerea unei imagini digitale pe un suport fizic. De aici şi până la adevăratele semnificaţii ale termenului de tipar digital este cale lungă.

In extenso tipar digital înseamnă orice tipărire a unei imagini folosind tehnologii de imprimare cu cerneală sau toner, fără a fi necesară realizarea unei matriţe sau a unei plăci (ca în cazul tiparului offset).

Urmând calea bătătorită deja de fotografie, tiparul se apropie din ce în ce mai mult de tehnologia digitală.

Destinat în general tirajelor foarte mici şi mici sau personalizării printurilor realizate prin tehnologiile clasice, tiparul digital câştigă teren nu atât datorită scăderii preţului echipamentelor cât reducerii costului per copie.

O utilizare des întâlnită a tiparului digital este tiparul la cerere (POD - Print on Demand), destinat în special pieţei de carte cu tiraj redus, este o tehnologie în care cartea se tipăreşte numai după ce a fost comandată de utilizatorul final. POD mai este folosită pentru tipărirea «semnalului» editorial sau pentru comenzi reduse după epuizarea tirajului iniţial.

Printul cu date variabile (VDP - Variable Data Print) este un caz particular de aplicare a tehnologiei POD în care fiecare exemplar tipărit este diferit atât de precedentul cât şi de următorul. Practic există două secvenţe de date, una comună întregului tiraj şi o alta care diferă de la exemplar la exemplar, aflată de regulă într-o bază de date. Imposibil de realizat cu tehnologiile clasice, tiparul cu date variabile ramâne prin excelenţă apanajul echipamentelor digitale.

Se remarcă câteva direcţii esenţiale în dezvoltarea acestei tehnologiilor de tipar digital:

• Tiparul destinat pieţei de tiraje mici, pe suport de hârtie şi carton;
• Tiparul pe suport de material plastic, destinat pieţei de ambalaje şi etichete în tiraje reduse (cosmetice, parfumerie etc.);
• Tiparul de format mare, pentru planşe, hărţi afişe cu aplicare indoor sau outdoor;
• Tiparul cu date variabile (VDP);
• Tiparul la cerere (POD).

În această prim articol mi-am propus să abordez doar segmentul de tipar pe hârtie şi carton.
Derivate iniţial din imprimantele de mare capacitate, echipamentele de tipar digital au evoluat profitând de experienţa producătorilor de copiatoare. Printre cele mai întâlnite echipamente destinate pieţei "Digital press" regăsim:

• iGen de la XEROX
• Indigo de la HP
• NexPress de la Kodak
• VarioPrint de la Oce
• Xeicon de la Punch Graphics Int
• Meteor de la MGI

Fie că folosesc hârtie în coală sau bobină (cut sheet sau web) tehnologiile sunt asemănătoare şi constau în realizarea unui strat subţire (thin layer) de cerneală sau toner la suprafaţa hârtiei, lucru ce constituie deosebirea esenţială faţă de tiparul offset (cerneala tipografică se impregnează în substrat).

O altă tendinţă în industria de profil este mărirea capacităţii copiatoarelor, multifuncţionalelor ş a imprimantelor departamentale în aşa fel încât o mare parte din ele au ajuns să fie folosite pentru producţie tipografică în zona de tiraje mici şi foarte mici.

De multă vreme, în România, echipamente de tipul BH C451 sau C550 de la Konica Minolta sau multifuncţionalele din seria WorkCentre 7xxx sunt folosite în copyshop-uri sau în tipografii pentru producţia de materiale tipărite cu dimensiune A3 sau SRA3.

Deşi sunt limitate din punct de vedere tehnologic ele acoperă o plajă destul de largă de utilizări.

Printre problemele des întâlnite la echipamentele de tip multifuncţional sau imprimantă departamentală îmi permit să enumăr câteva:

• potrivirea faţă-verso mai mult decât aproximativă (adesea erorile sunt de ordinul a 1-1,5 sau chiar 2 mm);
• imposibilitatea de a reproduce degradeuri şi suprafeţe mari de culoare uniformă;
• calibrare greoaie sau chiar imposibilă în absenţa unui controler de tip Creo sau Fiery;
• instabilitatea în timp a culorilor;
• probleme numeroase cu transportul hârtiei datorate în special mecanismului de preluare cu rolă;
• dificultăţi în lucrul cu hârtie subţire (sub 80gmp) sau groasă (peste 250-280 gmp)
• necesitatea imperioasă de a lucra cu hârtia recomandată de producător lucru care cel mai adesea se traduce prin dublarea sau chiar triplarea preţului hârtiei folosite.

Am să încerc mai jos o trecere în revistă a echipamentelor existente pe piaţă în acest moment împreună cu câteva caracteristici tehnice mai importante.

Konica Minolta, bizhub series (BH)

XEROX